Tatăl fantomă (2011)

Loading...


Tatăl fantomă e un film decent, chiar şi după standardele româneşti. De obicei când aud de colaborări româno-franceze în special, sau de orice alt fel de colaborare, e clar că se ţinteşte un anumit standard de calitate. Însă odată cu acest standard de calitate vin şi nişte costuri suplimentare ce rareori sunt acoperite de încasările de la proiecţii. Aşa că e mai uşor să luăm nişte actori care au deja experienţă pe platourile străine, cunosc mai multe limbi de circulaţie internaţională şi, astfel, obţinem o producţie originală. Marcel Iureş este deja un nume cunoscut în cinematografia mondială, mulţi producători apelând la talentul său neobişnuit, şi nici nu e de mirare ţinând cont de faptul că vorbeşte o engleză fără accent est-european.

Un scriitor îşi caută rudele îndepărtate din România.

Robert Botto (Marcel Iureş) este un scriitor cu origini ce pornesc tocmai din România. Tatăl şi unchiul său emigraseră în SUA în urmă cu foarte mulţi ani, iar acum profesorul Botto îşi ia concediu un an pentru a veni în România şi pentru a afla adevărul despre familia sa. Ajunge astfel la Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Suceava, unde o întâlneşte pe Tania (Mihaela Sîrbu) şi nu durează mult până ca cei doi să stabilească o relaţie mai mult decât amicală. Tania ia decizia oarecum surprinzătoare de a-l ajuta pe Robert să-şi găsească rudele pierdute sau măcar prietenii de familie care mai erau stabiliţi în zonă, în ciuda problemelor pe care le face astfel în relaţia ei cu Alex (Mimi Brănescu).

tatal-fantoma-2011

Tatăl fantomă, dar şi fantoma unui trecut glorios.

Originile evreieşti ale lui Robert sunt evidenţiate încă din începutul filmului, iar acţiunea acestuia de a-şi redescoperi istoricul personal are la bază un studiu amănunţit ce-l aduce tocmai până în România. În căutarea lui Sami (Valer Delakeza), ultimul prieten al familiei sale, cel care de-a lungul timpului trimisese multe scrisori dincolo de ocean, Robert va descoperi că familia sa nu era la vremea respectivă chiar atât de săracă precum avea impresia. Cu toate că, acum, moştenirea sa se afla într-o paragină specifică României, americanul începe să se simtă ca acasă, cu atât mai mult cu cât relaţia sa cu Tania avansează până într-un punct la care nimeni nu spera să se ajungă. Pe de o parte îl avem pe Robert, nostalgic şi, în cele din urmă, cu amintirile împăcate, iar pe de altă parte o avem pe Tania, o femeie nefericită aflată într-o relaţie monotonă care simte nevoia de ceva nou.

Tatăl fantomă este, aşa cum ziceam mai devreme, un film decent. Dialogul este presărat cu un umor simpluț care nu surprinde decât prin confuziunea termenilor din cele două limbi, o englezo-română „plăcută” auzului. Mi-ar fi plăcut un alt deznodământ pentru Tatăl fantomă, în sensul că ar fi mers ceva mai spectaculos, altceva decât o reuniune între Sami şi Robert (și probleme cu domn’ primar). Nu că aş fi nemulțumit de deznodământul actual, dar după ce mai bine de o oră construieşti un suspans extrem de interesant şi tot adaugi diverse elemente care te surprind plăcut, simţi o mică dezamăgire când totul se termină („doar atât?”).

2 Comments

  1. Faci o mică confuzie în ceea ce privește elementele de “trivia” (cum le numelști tu) – cine îi aduce cafeaua lui Georgescu, clar că nu contează, dar ce lentilă folosește e important (modul în care se filmează ține de estetică și e la fel de important ca povestea).
    Cît despre colaborări, nu e vorba de standarde de calitate, ci de fonduri obținute. Dacă în România nu găsesc îndeajuns de mulți bani să fac un film, mă duc în Polonia și dacă îmi mai dau și ăia, proiectul devine co-producție.
    Producție originală sau nu, filmul e indecent de prost, nu se duce nicăieri, personajele sînt – aproape toate – inautentice (asta nu se referă la capacitatea de a vorbi o limbă străină – argument ne-relevant, a propos) și faptul că Iureș a susținut nedisimulat acest proiect, îmi spune ceva despre gusturile sale cinematografice.

  2. Un film superb cu o poveste inspirationala. Atat personajul cat si regizorul au muncit mult pentru realizarea acestui film si munca lor a dat roade. Consider ca este un drum catre marile succese pentru filmele romanesti. Un film presarat cu mult umor si momente romantice si muzica, este la fel de nota 10.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*